Conform unei definiţii standardizate şi, deci, universale, arhitectura reprezintă„ ştiinţa și arta de a proiecta și a construi edificii după anumite concepții estetice și reguli tehnice. ” *  În urma unei analize sumare, se remarcă aşadar noţiunile  la care s-a facut referire anterior drept caractecteristici de bază ale arhitecturii. Cele două dimensiuni distincte la care fac referire temenii “ştiinţă”  şi “artă”  vizează,prin urmare două puncte majore de interes pe care arhitectura trebuie să le atingă: estetica (prezentarea) şi modul efectiv de gestionare a spaţiului in concordanţă cu necesităţile aferente.

         Totodată, domeniul în discuţie, prin natura sa ,este un vector al culturii,  reuşind  să  surprindă progresul şi evoluţia societăţii şi dezvoltându-se concomitent cu aceasta.  Studiind modul în care arhitectura a progresat până în prezent  se pot sesiza cu uşurinţă  discrepanţe flagrante între concepţiile estetice şi practice specifice unor epoci sau perioade istorice. Realizând o retrospectivă în acest sens, capacitatea formelor arhitecturale de a reda, cu o acurateţe atât de mare  felul de a gândi ce a caracterizat,  la un moment dat,o întreagă civilizaţie,  este incontestabilă.