top of page

                 Forma. Estetica

​

             

 

                    Pe tot parcursul evoluÅ£iei sociale, omul a încercat să analizeze cat mai amănunÅ£it însuÅŸirile unui obiect, iar în ceea ce priveÅŸte arhitectura, aceasta trebuie să satisfacă nu doar nevoile materiale, pragmatice, ci ÅŸi pe cele de ordin estetic.
             În ceea ce priveÅŸte noÅ£iunea de estetică, aceasta poate fi asimilată drept “domeniull filosofiei care are ca obiectiv principal analizarea frumosului în sens larg.  Demersul esteticii are în vedere conceptualizarea frumosului artificial - creaÈ›ia umană,în conformitate cu  frumosul natural”. Din această descriere se observă că estetica are un domeniu de interes mult mai vast decât filosofia artei, aceasta din urmă rezumându-se la analiza artei- deci a obiectelor create de om.
            Frumosul se regăseÅŸte în arhitectură sub forma compoziÅ£iei,ce însumează  efortul de organizare unitară pe care-l face arhitectul în năzuinÅ£a lui creatoare de forme utilitare ÅŸi estetice cu care îÅŸi compune opera. Deci la baza compoziÅ£iei de arhitectură stă forma căci ea are conÅ£inută în sine propria sa compoziÅ£ie. Forma este elementul cel mai dificil de stăpânit ÅŸi care ia parte la alcătuirea unei opere de arhitectură pentru că atunci când cercetăm forma separat de conÅ£inutul operei tindem să reducem întreaga formă la ceva abstract, simbolic.
         De asemenea, se poate vorbi despre armonie sau despre legea unităţii operei de arhitectură, care este realizată când elementele arhitecturale care formează compoziÅ£ia sunt astfel corelate încât să alcătuiască o strânsă legătură dar a căror valoare să depăşească simpla lor însumare. 
“Orice compoziÅ£ie, atât în plan cât ÅŸi în elevaÅ£ii trebuie să exprime legătura între toate componentele sale.  Două clădiri identice nu formează o unitate, ci o dualitate.”
                                                                    Bruno Zevi ,”Cum să înÅ£elegem arhitectura”

 

Santiago Calatrava

bottom of page